Blog la ceas de seara !

Blog la ceas de seara !

Comoara de la Mănăstirea Bogdana



Într-una din zilele anului 1639 Rădăuţiul era în flăcări. Lumea fugea îngrozită pe străzi, bărbaţi şi femei cu copii în cârcă, care ţipau cât îi ţinea gura, cei mai mărişori ţinându-se de veşmintele mamelor, fără să mai simtă durerea din tălpile rănite de pietrele de pe uliţele colbăite. Animale scăpate fugeau înnebunite, parcă fugărite de fiare. Peste tot numai fum, iar focul părea că mistuie întreg oraşul. Sărăcimea căuta cu disperare să-şi salveze pielea iar cei mai înstăriţi încercau să ascundă ori să ia cu ei ce se mai putea salva. 
Nimeni nu ştia cine sunt năvălitorii şi de unde au apărut. Însă tuturor le era clară intenţia asediatorilor: jaful. La mănăstirea Bogdana, însă, era slujbă. Cineva obişnuit cu atmosfera de la slujbele mănăstirii însă, şi-ar fi putut da seama că înăuntrul bisericii, pe lângă slujbă, se mai petrece ceva. Din timp în timp, câţiva călugări mai vânjoşi, îmbrăcaţi cu straie largi, ieşeau din biserică, dar aveau un pas apăsat, de parcă ar fi cărat cine ştie ce povară.
Călugării au auzit din timp despre grozăvia care se petrecea în oraş, dar măcar se bucurau, dacă s-ar mai putea spune aşa, că atacatorii nu sunt turci şi cu toate că urma jaful, ştiau că biserica nu va fi incendiată. Pentru că timpul era foarte scurt, au hotărât ca imediat să înceapă slujba privegherii şi să ascundă comoara cea mai valoroasă a mănăstirii: moaştele Sfântului Leontie. Dar unde să le ascunzi când oraşul, curtea roiau de lume, iar biserica era şi ea, plină ochi?
Legenda spune că monahii s-au adunat ciorchine în naos, în faţa tabloului votiv, încât nimeni nu-şi putea da seama ce se întâmplă în mijloc. Au ferit lespezile de piatră de pe pardoseală şi au început să sape. Pământul scos era pus în traiste, iar călugării mai voinici le doseau pe sub largile rase şi le răsturnau prin dosul chiliilor, chiar în chilii, fără să-i vadă nimeni. După câteva ore, când privegherea era pe sfârşite, iar moaştele sfântului erau bine tăinuite, au apărut şi tâlharii. Cât de mare a fost jaful ori câţi vor fi pierit de sabie nu se mai ştie, însă istoria a lăsat câteva indicii că, într-adevăr, în acea zi nefastă din 1639 Rădăuţiul nu a cunoscut mila. Însuşi Vasile Lupu, domnitorul Moldovei din acei ani a venit la Rădăuţi să vadă ce s-a întâmplat, şi tulburat de distrugerile văzute ar fi spus cu tristeţe: „Domnia mea a văzut pe acea Sfântă Episcopie lipsită de oameni şi prădată de tâlhari”.
Curios este că după acea invazie moaştele sfântului Leontie au fost considerate pierdute, la fel ca toate odoarele prădate, semn că nimeni din cei care au plănuit ori au îngropat sfintele moaşte nu a mai rămas în viaţă.
A rămas doar o legendă, pe alocuri obscură, despre o comoară îngropată în graba mare de călugări, în timpul unei privegheri.

Legenda se confirmă



Între anii 1974-1977, la biserica Mănăstirii Bogdana, cea mai veche biserică de piatră din Moldova, ctitorită de Bogdan I, întemeietorul statului feudal Moldova, s-au efectuat cercetări arheologice şi, din întâmplare sau poate chiar ispitiţi de legendă, arheologii au ferit lespezile de sub tabloul votiv, iar ce au găsit i-au pus într-o mare încurcătură. Indiciile găsite de arheologi, în măsură să permită datarea mormântului erau contradictorii, unele indicând secolele XIV-XV, altele prima parte a secolului al XVII-lea.
Adunând şi punând cap la cap tot felul de informaţii, misterul osemintelor necunoscute a fost elucidat. Elementele din veşmintele găsite în mormânt plasau vechimea osemintelor în secolelor XIV-XV, iar acoperământul de mormânt era, fără nici un dubiu, de la începutul veacului al XVII-lea. Nu mai încăpea nici o îndoială: fuseseră descoperite moaştele sfântului Leontie, primul episcop de Rădăuţi, socotite pierdute timp de 350 de ani. Indiciile arheologice erau întărite şi de menţiunea găsită în manuscrisele ieromonahului kievean Zaharia Kopâstenski, care spunea că „moaştele sfântului Leontie au stat în biserică în naos, în partea dreaptă sub tabloul ctitoricesc”.
Cu alte cuvinte, în graba mare de a salva de la pângărire nepreţuitele relicve ale mănăstirii, monahii le-au ascuns chiar sub locul unde erau aşezate de obicei, poate tocmai pentru a atrage cât mai puţin atenţia celor prezenţi la acea priveghere.
Moaştele sfântului Leontie, din nou la lumină
E lesne de înţeles că fiind plină epocă comunistă, o asemenea descoperire nu putea fi mediatizată. Toate elementele cu valoare arheologică din mormânt au fost ridicate, dar mormântul a fost din nou închis, pentru încă un sfert de veac.
În 1991, s-a hotărât redeschiderea mormântului şi repunerea moaştelor Sfântului Leontie la loc de cinste, pentru a putea fi venerate de credincioşi, aşa cum se întâmpla cu mai bine de 350 de ani în urmă.
Actualul stareţ al Mănăstirii Bogdana, părintele Iustin Dragomir, îşi aminteşte de momentul exhumării moaştelor, eveniment la care au participat, pe lângă mai mulţi preoţi, PS Gherasim Putneanul şi fostul stareţ al mănăstirii, arhimandritul Teodor Pavlo, ambii trecuţi la Domnul între timp. Tot părintele Iustin ne-a spus că, spre surprinderea tuturor celor prezenţi, moaştele nu erau întregi, ci doar numai porţiuni.

Cine a fost sfântul Leontie?



Sfântul Leontie a avut parte dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea bucovinenilor. Chiar mai mult decât atât, cu doar câţiva ani înainte de tragedia din 1639, acelaşi ieromonah kievean, Zaharia Kopâstenski, de care am amintit şi mai înainte, vorbea despre marele pelerinaj care avea loc an de an, la 1 iulie, la Rădăuţi, la moaştele Sfântului Leontie, la care veneau nu numai români, ci şi ucraineni şi alte neamuri. Drumul care ducea la mănăstire, adică cel pe care veneau pelerinii la Sfântul Leontie, se numea „Drumul Sfântului”.
Dar cine a fost Sfântul Leontie?
Lavrentie ieromonahul a trăit la sfârşitul veacului al XIV-lea şi prima parte a celui de-al XV-lea, în zona Rădăuţiului, la Mănăstirea Laura. A fost unul dintre călugării cu viaţă aleasă, fiind considerat sfânt, încă din timpul vieţii, de cei care îl căutau pentru a-i cere sfatul, la mănăstirea Laura. După înfiinţarea scaunului episcopal de la Rădăuţi în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), smeritul monah Lavrentie a primit cinstea episcopatului. Mănăstirea Laura a fost lăsată în grija celui mai destoinic ucenic al său, nimeni altul decât binecunoscutul Daniel Sihastrul, sfătuitorul voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Spre bătrâneţe, vlădica Lavrentie s-a retras din scaunul episcopal, pentru a duce viaţă de schivnic (cea mai înaltă consacrare monahală), noul său nume fiind Leontie. După moarte, trupul său a rămas neputrezit şi, atât datorită amintirii rămase în mintea credincioşilor, cât şi faimei moaştelor sale de a fi făcătoare de minuni, a fost cinstit foarte curând după trecerea la Domnul ca sfânt, la data de 1 iulie.
În iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea oficială a Sfântului Leontie. Data pomenirii sale a fost păstrată la 1 iulie, după vechea tradiţie. (N.P.)

Sfintii vindecatori

Vindecatori (de trup si de suflet) si grabnic ajutatori sunt toti Sfintii (prin ei lucrand Puterea si Mila lui Dumnezeu – “Slava Celui ce ti-a dat tie putere; slava Celui ce te-a incununat pe tine; slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri.”),

dar mai ales e Maica Domnului (sub orice aspect al Ei, de ex. in Bucuresti sunt icoanele Sale vindecatoare de cancer “Pantanassa”de la Biserica “Rusa / a studentilor” si “Odighitria ”de la Manastirea Mihai Voda, precum si icoana Sa facatoare de minuni "Izvorul Tamaduirii" de la Biserica Coltea).

“Acum zac in patul durerilor si nu este tamaduire trupului meu; ci ma rog Tie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu si Mantuitorul lumii si Tamaduitorul bolilor, ridica-ma din stricaciunea durerilor.”

“Cauta cu milostivire cu totul laudata Nascatoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.”

“O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se lupta cu noi, surpa-i cu dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, si celor ce sunt in scarbe le ajuta, pe cei asupriti ii mantuieste si ii dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti cate le voiesti.”

“Stapana, Stapana, primeste rugaciunile nevrednicilor robilor tai, si ne izbaveste pe noi din toata nevoia si necazul. Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau.”

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclisul_maicii_Domnului.htm

http://www.maicadomnului.ro/paraclisul-maicii-domnului-manastirea-putna_l36_p0.html

http://biblioteca.golia.ro/acatistier/Acatistul_Acoperamantului.html

“Specializati” in ajutorarea bolnavilor sunt Sfintii invocati/chemati la Sf Maslu: Sfintii doctori fără de arginţi: Cosma şi Damian (cei din Roma, cei din Asia si cei din Arabia: 6 sfinti), Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon, Epictet si Astion ; Sf Ap Iacob ruda Domnului ; Sf Mc Dimitrie Izvoratorul de Mir ; Sf Nicolae ; Sf Stelian ; Sf Alexie omul lui Dumnezeu ; Sf Ioan Rusul ; Sf Nectarie de Eghina si toti "ceilalti". De asemenea: Sf Mc Haralambie, Sf Antonie cel Mare, Sf Anton de Padova, Sf Rita [patroana cazurilor disperate], Sf Iuda Tadeu [patron al cazurilor disperate], Sf Mc Blaziu/Vlasie, Padre Pio s.a., in egala masura.

[Bine este: cu post si rugaciune ca omul sa ii roage. Rugaciune si post facuta/tinut chiar de catre "impricinat" sau de catre altcineva pt el, daca e prea neputincios trupeste/sufleteste]

Sfinţilor şi făcătorilor de minuni, doctori fără de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon şi toţi sfinţii fără de arginţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii!

 

Rugaciune catre toti Sfintii

O, sfanta ceata a celor care L-ati slujit pe Hristos, aducandu-mi aminte de faptele voastre minunate, va aduc lauda dupa cuviinta: Bu­cu­rati-va, stele ale cerului duhovnicesc! Bu­cu­ra­ti-va, impreuna cu cetele ingeresti! Bucurati-va, candele ale Bisericii lui Hristos! Bucurati-va, Sfin­tilor prin care Domnul imparte tuturor tamaduiri!

Voi ati impartit neamului omenesc multime de vindecari minunate si, pentru aceasta, la voi alerg astazi, nadajduind ca nu ma veti trece cu vederea. Ajutati-ma sa primesc tamaduire de la Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce v-a dat bi­ru­inta in lupta cu trupul, cu patimile si cu poftele, Caruia Ii aduc smerita rugaciune: Doamne Iisuse Hristoase, Care i-ai ran­duit pe sfintii Tai drept mijlocitori ai cererilor oamenilor, ara­ta-mi mila Ta si mie, pacatosului, care sunt incercat in focul durerilor, si daruieste-mi vindecare trupeasca si sufleteasca. Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Ioan Botezatorul, dascalul pocaintei; ale Sfintilor, ma­ri­tilor si intru-tot-laudatilor Apostoli; ale Sfintilor mari dascali ai lumii si ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur; ale celor intre sfinti Pari­n­tii nostri Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei si Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni; cu ale Sfintilor Mari Mucenici Gheorghe, Pur­ta­to­rul de biruinta, Dimitrie, Izvoratorul de mir, Mina, Ioan cel Nou de la Suceava si Ioan Valahul; cu ale Sf Mucenite Filoteea; cu ale Sf sfintitului Mc Haralambie; cu ale tuturor Sfintilor bunilor biruitorilor Mucenici si Mucenite; cu ale Sfintilor Doctori fara de arginti Cosma si Da­mian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, Sam­son si Diomid, Mochie, Fotie si Anichit, Talaleu si Tri­fon, Epictet si Astion; cu ale Sfantului Stelian, ocrotitorul co­pi­i­lor; cu ale preacuviosilor si de-Dum­ne­zeu-pur­ta­torilor parintilor nostri: Antonie, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Dimitrie cel Nou, Visarion si Sofronie; cu ale preacuvioasei Maicii noastre Paras­cheva si ale tuturor Cuviosilor Parinti si Cuvioa­selor Maici, care s-au nevoit in dreapta-credinta; cu ale Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si cu ale tuturor Sfintilor.

Ca Tu esti Dumnezeul tamaduirilor, Hris­toa­se Dumnezeule, si Tie slava Iti inaltam, impreu­na si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Prea­sfantului si bunului si de-viata-facatorului Tau Duh, in vecii vecilor. Amin.

Va doresc o saptamana binecuvantata!
Doamne ajuta!